Dispozițiile art. 5491 din Codul de procedură penală reglementează procedura de confiscare sau de desfiinţare a unui înscris în cazul în care procurorul dispune soluția clasării.
După examinarea sesizării, când constată că au fost strânse probele necesare, procurorul, la propunerea organului de urmărire penală sau din oficiu, soluţionează cauza prin ordonanţă, dispunând fie clasarea, când nu exercită acţiunea penală ori, după caz, stinge acţiunea penală exercitată, fie renunţarea la urmărirea penală, când nu există interes public pentru continuarea urmăririi penale.
Clasarea se dispune când:
a) nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condiţiile de fond şi formă esenţiale ale sesizării;
b) există unul dintre următoarele cazuri:
– fapta nu există;
– fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;
– nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;
– există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;
– lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;
– a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;
– a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;
– există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;
– există autoritate de lucru judecat;
– a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Ordonanța de clasare cuprinde, printre altele mențiuni, şi dispoziţii privind sesizarea judecătorului de cameră preliminară cu propunerea de desfiinţare totală sau parţială a unui înscris.
Deşi nu poate fi angajată răspunderea penală a unei persoane (de exemplu, a intervenit prescripția răspunderii penale) ori chiar motivat de împrejurarea că fapta nu constituie infracţiune (de pildă, fapta a fost comisă de un minor de 10 ani), înscrisurile constatate ca fiind false, pentru a nu mai produce efecte juridice, trebuie desfiinţate.
În cazul în care procurorul a dispus clasarea sau renunţarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, şi sesizarea judecătorului de cameră preliminară în vederea luării măsurii de siguranţă a desfiinţării unui înscris, ordonanţa de clasare sau, după caz, ordonanţa prin care s-a dispus renunţarea la urmărire penală confirmată de judecătorul de cameră preliminară, însoţită de dosarul cauzei, se înaintează instanţei căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Sesizarea judecătorului de cameră preliminară pentru a se pronunţa asupra desfiinţării unui înscris poate avea loc după expirarea termenelor prevăzute de lege pentru a se formula plângere împotriva soluţiei de netrimitere în judecată sau, în situaţia în care a fost formulată o asemenea plângere la judecătorul de cameră preliminară, după pronunţarea unei soluţii cu privire la această plângere.
Judecătorul de cameră preliminară stabileşte termenul de soluţionare, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, care nu poate fi mai scurt de 30 de zile.
Pentru termenul fixat se dispune încunoştinţarea procurorului şi se citează persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, cărora li se comunică o copie a ordonanţei, punându-le în vedere că în termen de 20 de zile de la primirea comunicării pot depune note scrise.
Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă prin încheiere, în şedinţă publică, după ascultarea procurorului şi a persoanelor ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate, dacă sunt prezente.
Judecătorul de cameră preliminară, soluţionând cererea, poate dispune una dintre următoarele soluţii:
a) respinge propunerea şi dispune, după caz, restituirea bunului ori ridicarea măsurii asigurătorii luate în vederea confiscării;
b) admite propunerea şi dispune confiscarea bunurilor ori, după caz, desfiinţarea înscrisului.
În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii, procurorul şi persoanele ale căror drepturi sau interese legitime pot fi afectate pot face, motivat, contestaţie. Contestaţia se depune la instanţa care a pronunţat hotărârea care se atacă şi se motivează până la termenul stabilit pentru soluţionare. Contestaţia nemotivată este inadmisibilă.