Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul muncii, „Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare”.
În același sens, prevederile art. 39 alin. (1) lit. f) din Codul muncii stabilesc că salariatul are „dreptul la securitate şi sănătate în muncă”.
Corelativ acestui drept al salariaților, potrivit dispozițiilor art. 175 alin. (1) din Codul muncii, „Angajatorul are obligaţia să asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă”.
Angajatorul are dreptul de a organiza funcţionarea unităţii şi de a stabili atribuţiile corespunzătoare fiecărui salariat. Exercitarea acestor drepturi trebuie să aibă loc în condiţiile legii, astfel încât să se asigure securitatea şi sănătatea salariaţilor în toate aspectele legate de muncă.
Principalul act normativ care instituie măsuri în acest domeniu este Legea nr. 319/2006 a sănătăţii şi securităţii în muncă, prin care se stabilesc principiile generale care stau la baza prevenirii riscurilor profesionale, ale protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, eliminării factorilor de risc şi accidentare, precum şi cele referitoare la informarea, consultarea, instruirea salariaţilor şi a reprezentanţilor lor.
Prin Legea nr. 319/2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă este reglementat„ansamblul de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi altor persoane participante la procesul de muncă”.
La art. 6 alin. (1) din acest act normativ se prevede faptul că „Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă”.
Așadar, înainte de începerea oricărei activităţi ce urmează a se desfăşura la sediul social, la sediile secundare sau în afara acestora, angajatorul are obligaţia de a lua toate măsurile de securitate şi sănătate în muncă a salariaţilor. Prin aceste măsuri, angajatorul îşi asumă toate responsabilităţile privind legalitatea desfăşurării activităţii din punct de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă.
Totodată, dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. b) din Codul muncii stabilesc faptul că angajatorul are obligația „să asigure permanent condiţiile tehnice şi organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă şi condiţiile corespunzătoare de muncă”.
Astfel, pentru ca salariatul să fie în măsură să realizeze norma de muncă ce i-a fost stabilită de către angajator, acesta din urmă are obligaţia de a crea şi menţine condiţiile tehnice şi organizatorice necesare, cum ar fi asigurarea tuturor resurselor necesare desfăşurării activităţii, stabilirea unui climat prielnic derulării activităţilor societăţii, precum și implementarea și respectarea permanentă a tuturor măsurilor privind sănătatea și securitatea în muncă a personalului.
În cazul în care angajatorul nu își îndeplinește obligația legală de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă, față de acesta poate fi demarată procedura atragerii răspunderii patrimoniale față de salariat, potrivit dispozițiilor art. 253 alin. (1) din Codul muncii, care stabilesc că „Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul”.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a angajatorului, salariatul trebuie să facă dovada îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite comisă de angajator, cauzarea unui prejudiciu material sau moral angajatului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia angajatorului pârât, urmând a se constata numai de către instanţa de judecată dacă sunt realizate aceste cerinţe.
Citește și: Angajatorii sunt obligați să anunțe locurile de muncă vacante și ocuparea acestora.